270. Polizzi Generosa sim(m)uluni

270. Polizzi Generosa sim(m)uluni

sim(m)uluni

270 Polizzi Generosa (2004, 77 anni, casalinga, istruzione bassa; 70 anni, casalinga, istruzione bassa)

Si facìa u simmuluni. U simmuluni iera… tìemp’â guerra un si putìa macinari, e c’era u mulinìeḍḍu chi furriava d’accussì. Ci mittìa u furmìentu ed o pizziava, u furmìentu, ed u facìa simuluni e si cucinava e n’u manciàvamu.

[…]

A basi di cìciri si facìa u simuluni, na vota. C’era u macinìeḍḍu –  ca qualcunu l’avìa – e si macinava u furmìentu, i cìciri e… e si facìa u simuluni.

R: E a procedura pi fari u simmuluni quali iera?

Puru com’a farina.

R: A stessa precisa?

U stessu! Ca s’arriminava, e pui quannu iera cùottu si scinnìa.

Si faceva il simmuluni. Il simmuluni era… in tempo di guerra non si poteva macinare [al mulino], e c’era un macinino che girava così. Ci si metteva il frumento e lo triturava, il frumento, e lo faceva simuluni e si cucinava e ce lo mangiavamo.

[…]

a base di ceci si faceva il simuluni, una volta. C’era un macinino –  che qualcuno l’aveva – e si macinava il frumento, i ceci e… e si faceva il simuluni.

R: E la procedura per fare i simmuluni qual era?

Pure come [quando si usa] la farina.

R: La stessa precisa?

Lo stesso! Che si rimestava, e poi quando era cotto si toglieva dal fuoco.